"De la Haydn la Enescu – o distanţă stilistică enormă, pe care cvartetul american (Chicago, 1946) a parcurso degajat ca şi cum ar fi fost lucrul cel mai fi resc cu putinţă. Desigur, componenţa nu mai este cea de la origini dar nivelul artistic s-a păstrat. Este o formaţie de mare clasă care cântă cu rafinament dar în acelaşi timp cu o naturaleţe desăvârşită, fără urmă de pedanterie sau didacticism...Dar piatra de încercare a programului a fost Cvintetul cu pian op. 29 de Enescu. Mă întrebam dacă vor putea oare patru instrumentişti veniţi din occident să găsească sunetul, frazarea specific enesciene, pentru care nici o şcoală germană, franceză, anglo-saxonă etc. nu i-ar fi putut pregăti...Ei bine, pot spune că surpriza a fost de proporţii. De sub arcuşul primului violonist ieşeau acele sunete insinuante, atât de bine-cunoscute nouă, care-şi modifică uşor intensitatea pe parcurs în cel mai autentic stil enescian. Vibrato-ul cald, câţiva portamenti de abia perceptibili – atât cât să îndulcească salturile mai mari – completau o manieră de cânt pe care instrumentiştii noştri şi-o însuşesc de pe băncile şcolii dar pe care este uluitor s-o întâlneşti la un străin – şi încă realizată la superlativ!...Se înţelege că Evans şi-a instruit şi colegii de cvartet în acelaşi spirit, chiar dacă nu i-a adus poate la acelaşi nivel. Toţi au cântat însă cu multă dăruire şi – cel mai important! – au înţeles acel filon cantabil al muzicii lui Enescu şi astfel au scos minunat în evidenţă motivele ciclice care traversează lucrarea; pentru ca în final, în momentul suprem de acumulare tematică, să realizeze împreună o creştere cu adevărat grandioasă. A fost un concert de o calitate excepţională, încărcat de emoţie artistică, susţinut de nişte muzicieni desăvârşiţi şi în acelaşi timp comunicativi."
(Alice Movradin, Muzica.Jurnalul, 19 septembrie 2011)
Full Review
